Pina

Rareori ma abat de la subiectul blogului, dar atunci cand o fac este pentru ca acel lucru a insemnat ceva pentru mine si mi-a adus anumite trairi pe care, altfel, poate nu le-as fi intalnit. De data aceasta, este vorba despre documentarul "Pina". Spun documentar pentru ca asa este prezentat, probabil "bucati din viata" sau "parte din istorie" ar parea prea sofisticat si, totusi, exact asta este.

Poate cele dintre voi care cititi asta si aveti o meserie ce tine de arta si creatie veti gasi inspiratie in acest documentar. Dar chiar daca nu sunteti in domeniul artelor, vazand "Pina" poate veti cunoaste putin mai mult prin ce trece un artist in procesul creatiei. Si poate va va ajuta sa intelegeti mai bine de ce, uneori, un artist, indiferent de arta pe care o face, nu reuseste sa se ridice la nivelul asteptarilor voastre. Pentru ca au zile in care simt si zile in care nu simt. Nimic.

Ce am inteles eu din "Pina"? Am inteles ca forta poate fi exprimata prin fragilitate, ca inca mai putem gasi sensuri noi ale corpului omenesc, ca miscarile chiar pot fi fluide precum stropii de apa, desi suntem facuti din carne si oase, si, poate cel mai important, ca nu ajungem nicaieri daca suntem obisnuiti si ne incadram in norme.
M-a impresionat prin multitudinea de tipologii, varste, etnii, vise si emotii stranse laolalta de o singura mana ferma, ascunsa intr-o carcasa omeneasca aproape stravezie. M-a uimit prin talentul, dedicarea si sacrificiul oamenilor pentru arta si pentru crez.

Profitati de week-end si mergeti sa vedeti "Pina". Neaparat sa-mi spuneti cum vi s-a parut, ce ati simtit si, mai ales, ce ati invatat din experienta asta.